Corupția este abuzul de putere încredințată pentru câștigul personal. Ea poate fi mare, mică sau politică, în funcție de sumele de bani implicate și sectorul în care apare.
Conform legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, corupția reprezintă solicitarea, primirea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de corupţie. Corupția reprezintă o faptă ilegală care afectează exercitarea normală a funcţiei şi care constă fie în folosirea de către subiectul actelor de corupţie sau al faptelor de comportament corupţional a funcției sale.
Acte de corupţie sunt:
a) coruperea activă;
b) coruperea pasivă;
c) traficul de influenţă;
d) luarea de mită;
e) darea de mită;
(3) Sînt acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvîrşite în legătură directă cu actele de corupţie:
a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu;
b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie;
d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei;
e) însuşirea de bunuri;
f) cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere;
g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri;
h) protecţionismul;
i) falsificarea rezultatelor votării.
j) coruperea alegătorilor;
k) falsul în acte publice;
l) falsul în documente contabile.
m) îmbogăţirea ilicită și deținerea averii nejustificate;
n) nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese.