Îmbogățirea ilicită - reformă eșuată

În februarie 2014, în Codul Penal a fost introdus un nou articol - îmbogățirea ilicită. Prin acesta, statul își propunea să lupte cu corupția din rândul funcționarilor publici. Până în prezent însă nicio persoană nu a fost trasă la răspundere pe acest articol.

La 5 ani de când a intrat în vigoare noul articol din Codul Penal - îmbogățirea ilicită, CPR Moldova a analizat cum a fost implementat acesta. În urma unei solicitări adresate Centrului Național Anticorupție, am primit răspunsul că în perioada anilor 2014-2019 CNA a pornit 14 cauze penale, însă  „nici o cauză penală cu rechizitoriu, în instanţele de judecată, pe această categorie de infracţiune, nu a fost expediată”.

La rândul său, Procuratura Anticorupție (PA), ne-a comunicat că „în perioada anilor 2014 - 2019, a pornit 8 cauze penale pe această categorie de infracțiune. PA a expediat 3 cauze penale în instanța de judecată, însă pe nici una din ele nu a fost pronunțată sentința, toate fiind la etapa examinării în fond”. 

Cele mai răsunătoare cazuri de îmbogățire ilicită

Pe 7 martie 2018, Procuratura Anticorupție a pornit primul dosar penal în privința unui magistrat învinuit de îmbogățire ilicită. Dosarul viza preşedintele judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, Oleg Melniciuc, după apariţia unei investigaţii jurnalistice în care se arăta că magistratul şi familia lui deţin bunuri care depăşeau de câteva ori veniturile lor legale. La 27 iunie 2017, PA a efectuat percheziţii şi l-a reţinut pe magistrat în cadrul unui dosar deschis în baza art. 330² din Codul Penal - îmbogăţirea ilicită. La 10 octombrie 2018, PA a anunţat despre finalizarea urmăririi penale şi transmiterea spre judecare a cauzei penale în care magistratului i se incriminează săvârşirea infracţiunilor de îmbogăţire ilicită şi fals în declaraţii. Conform PA, în perioada anilor 2013-2017, Melniciuc a inclus date incomplete şi false în declaraţiile sale de avere. Pentru a majora neîntemeiat veniturile declarate, el ar fi indicat fals înstrăinarea unui imobil şi o valoare de preţ dublu mai mică la dobândirea unui automobil. În proprietatea magistratului şi a familiei sale au fost depistate bunuri, valoarea cărora depăşesc substanţial mijloacele dobândite, iar procurorii au constatat că acestea nu puteau fi obţinute legal. Melniciuc a motivat că unele venituri provin din donaţiile de la mama şi socrul său. Din octombrie 2018 până în prezent au avut loc mai multe şedinţe de judecată, însă toate au fost amânate la cererea părţii apărării sau la solicitarea procurorului. Acesta este primul dosar, în care un judecător din Republica Moldova este învinuit de îmbogăţire ilicită, dosarul fiind tergiversat de un an de zile. 

Un alt caz de îmbogățire ilicită, care la fel nu are o finalitate, este cel al fostului șef al Direcţiei generale dezvoltare regională din cadrul fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Valerian Brânzaru. Acesta a fost primul funcționar care a primit arest pe 25 de zile pentru îmbogățirea ilicită. În cadrul investigațiilor, s-a constatat o bănuială rezonabilă că funcţionarul deţine personal şi prin persoane interpuse bunuri şi mijloace financiare care în cumul au fost estimate la circa 6.000.000 de lei, valoare care depăşea de aproape 6 ori, veniturile legal obţinute de familia sa în perioada anilor 2011 – 2015.

Anterior, acesta ar mai fi fost acuzat de CNA de depășirea atribuțiilor de serviciu, influențând subalternii săi în cadrul unor licitații publice să ia decizii favorabile în favoarea unor operatori economici apropiați lui.

În ciuda tuturor acestor acuzații, acesta la fel nu a fost tras la răspundere penală.

„Funcționarii acuzați de îmbogățire ilicită trebuie privați de prezumția nevinovăției”

Un șir de experți consideră că acest articol din Codul Penal nu este aplicabil din cauza unor formulări vagi în lege. Sunt două prevederi constituționale care fac practic imposibilă dovedirea cazurilor de îmbogățire ilicită: prezumția nevinovăției și prezumția caracterului licit al averii dobândite. Dacă nu ar exista aceste prezumții, ar fi mult mai simplu de demonstrat vinovăția persoanei: ar fi fost adunate toate veniturile persoanei, s-ar calcula toate cheltuielile acesteia, și, în cazul în care, cheltuielile ar depăși substanțial veniturile, persoana ar fi obligată să dovedească în instanță cum a obținut această avere. Dacă nu ar putea dovedi proveniența legală a averii, aceasta ar urma să fie confiscată în favoarea statului, iar persoana să fie trasă la răspundere pentru îmbogățirea ilicită. Însă datorită acestor prezumții constituționale, persoanele nu sunt obligate să dovedească caracterul licit al bunurilor, iar acestea se consideră a fi licite până la proba contrară, care adesea este practic imposibil de dovedit.

În România, de asemenea, există aceste prezumții în constituție, dar s-au făcut câteva modificări care să permită inversarea probei. Astfel funcționarii acuzați de îmbogățire ilicită, au obligația de a demonstra proveniența legală a bunurilor deținute. În Moldova însă Curtea Constituțională (CC) a dat o interpretare diferită, menționând că „nimeni nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina probaţiunii revenind acuzării, iar situaţia de dubiu este interpretată în favoarea celui acuzat”, fiind aplicat principiul - in dubio pro reo (îndoiala acuzatorului devine favorizantă inculpatului).

Reacția Procuraturii Anticorupție

Cât privește reacția PA cu privire la motivul lipsei până în prezent a condamnărilor definitive și irevocabile pentru îmbogățire ilicită, aceasta a declarat că „Răspunsul la întrebările respective ar putea fi găsit ca rezultat al realizării unor studii analitice și generalizări a practicii de urmărire penală și celei judiciare, inclusiv a altor state care au incriminat această faptă ca infracțiune. Astfel de studii nu au fost inițiate de Procuratura Anticorupție, or, aceasta nu dispune în structura sa de subdiviziuni analitice”.

Concluzii și recomandări

Astfel, constatăm că după 5 ani de la „reformarea” legislației privind combaterea corupției și introducerea articolului de îmbogățire ilicită, nici o persoană nu a fost trasă la răspundere pentru asta, iar motivul nu este că ar fi scăzut rata corupției, și nu mai avem funcționari care ar dobândi ilegal bunuri și mijloace financiare ce nu li se cuvin, abuzând de funcția deținută, ci lacunele legislative existente.

O situație similară cu cea a Republicii Moldova există și în Ucraina, unde în perioada anilor 2015 - februarie 2019 a fost cu succes aplicată pedeapsa pentru îmbogățirea ilicită. În cazul în care funcționarii nu puteau explica veniturile lor, dacă decalajul dintre venituri și cheltuieli depășea suma de 960.000 de hrivne (circa 35.000 euro), aceștia riscau pedeapsă de la 2 la 10 ani, cu confiscarea averii. În luna februarie 2019, Curtea Constituțională a Ucrainei a abrogat această prevedere, întrucât contravinea cu prezumția nevinovăției. Însă la inițiativa președintelui Ucrainei - Vladimir Zelenski, la 11 septembrie 2019 Rada Supremă a Ucrainei a votat în prima lectură reintroducerea pedepsei pentru îmbogățirea ilicită.

Pentru a depăși acest impas și a debloca funcționarea acestui articol în Republica Moldova, Curtea Constituțională ar trebui să-și revizuiască hotărârea nr. 6 din 16.04.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul penal şi Codul de procedură penală (confiscarea extinsă şi îmbogăţirea ilicită), dând o nouă interpretare, prin care să modifice p. 52 și 53 din hotărârea sus-menționată, care prevede că funcționarii acuzați de îmbogățire ilicită pot beneficia de prezumția nevinovăției. Astfel, printr-o inversare a probei, funcționarii acuzați de îmbogățire ilicită, vor avea obligația de a demonstra proveniența legală a bunurilor deținute.

O altă soluție ar fi modificarea Constituției Republicii Moldova (art.21 Prezumția nevinovăției și art.46 alin.(3) prin care caracterul licit al bunurilor se prezumă), fiind introduse excepții pentru funcționarii publici și persoanelor cu demnitate publică. Cei din urmă  să fie obligați să aducă probe care ar justifica obținerea licită a averii lor. Aceste prezumții sunt pentru protecția cetățenilor de rând, iar în cazul funcționarilor pot fi aplicate anumite restricții așa cum este, spre exemplu, cazul în România.

La elaborarea cadrului legal în România s-a efectuat o analiză a trei aspecte prin prisma cărora trebuie analizată infracţiunea de îmbogăţire ilicită. În primul rând, prezumţia constituţională privind legalitatea dobândirii averii, care include o analiză şi o discuţie asupra practicii judiciare; în al doilea rând, prezumţia de nevinovăţie, acordându-se o atenţie deosebită inversării sarcinii probei, analizând atât sistemele de drept penal din Statele Unite ale Americii şi Regatul Unit al Marii Britanii, cât şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO); în al treilea rând, dreptul la tăcere, cu un accent deosebit pe dreptul de a nu face declaraţii şi dreptul de a nu pune probe la dispoziţia organelor de anchetă.

O analiză a îmbogăţirii ilicite în raport cu prevederile Convenţiei ONU împotriva corupţiei, demonstrează că nici prezumţia de „dobândire licită a averii,” prevăzută de Constituţia României, nici garanţiile de protecţie a drepturilor omului asigurate de prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la tăcere nu sunt absolute. Dimpotrivă, în anumite circumstanţe determinate, au fost permise limitări ale acestor drepturi, fapt care ar trebui să se aplice și pentru Republica Moldova.

Materialul face parte din proiectul „Instigare la ordine”: comunitatea împotriva corupției, implementat de CPR Moldova cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova și Open Society Foundations. Opiniile exprimate în cadrul acestui material nu reflectă neapărat poziția donatorului.